Acordând atenție gândurilor și sentimentelor prezente în momentul prezent, putem perturba ciclul și putem crea spațiu pentru conștientizare.
Această conștientizare oferă posibilitatea observării ciclului dintre gânduri și emoții.
De exemplu, dacă primești vești proaste care declanșează automat gânduri negative, atenția implică să faci un pas înapoi și să observi aceste gânduri.
Doar ia o pauză. Pentru o clipă, concentrează-te asupra respirației. Devino conștient de ceea ce se întâmplă în tine.
Ce gânduri îți trec prin minte acum?
Care sunt sentimentele prezente în acest moment?
Unde în corpul tău observi aceste sentimente?
Jucând rolul unui observator neutru și curios, ciclul automat de gândire și simțire este întrerupt. Dacă observi că nu mai observi, dar ești din nou purtat de gânduri sau sentimente, tot ce trebuie să faci este să îți concentrezi din nou atenția asupra respirației și să folosești acest punct neutru pentru a relua rolul de observator.
Reține că nu încerci să schimbi emoțiile sau sentimentele prezente, ci mai degrabă să observi și să accepți prin ce treci. Prin readucerea atenției asupra momentului prezent, creezi spațiu și perspectivă.
Astfel, mindfulness poate ajuta la realizarea influenței automate a gândurilor asupra emoțiilor și invers. Gândurile și emoțiile nu sunt modificate. Modul în care le experimentezi se schimbă. Sentimentele sunt ghidate mai puțin de gânduri și devii mai mult ca un observator, care este mai puțin ghidat spre acțiune în funcție de conținutul gândurilor și al sentimentelor.
Meditația așezată folosește respirația ca obiectiv principal al atenției. Te încurajez să stai în poziție verticală cu spatele drept, de preferință cu ochii închiși. Odată ce ești așezat în această poziție verticală, acordă atenție respirației. Observă senzațiile fizice ale respirației, cum ar fi mișcarea aerului în nări și expansiunea pieptului sau a abdomenului. De îndată ce mintea începe să rătăcească, observă pur și simplu gândul care îți distrage atenția fără evaluare și întoarce-ți atenția asupra respirației într-o manieră blândă.
OBIECTIVELE PRACTICII MEDITAȚIEI AȘEZATE
Meditația așezată ne permite să experimentăm gradul și forța zgomotului creat de gândurile noastre. Instrucțiunea simplă pentru a menține concentrarea asupra unei anumite părți a corpului sună simplă, dar este adesea mai dificilă decât te aștepți.
Meditația așezată ne învață să atragem constant atenția asupra unui anumit punct. Prin urmare, este o formă a atenției. În meditația șezând, respirația este centrul atenției. Efectul antrenării atenției în acest mod poate fi dus și în alte domenii, cum ar fi concentrarea atenției asupra unei sarcini specifice, conversația cu cineva etc.
Meditația așezată ne învață să detectăm când atenția se mișcă. Abilitatea de a observa când atenția rătăcește este o parte esențială a controlului de sine reușit. În cercetările privind autocontrolul, această funcție este denumită „supraveghere”.
Meditația așezată poate oferi o perspectivă asupra naturii și modelului gândurilor în general. Poate constați că unele gânduri sunt redate în mod repetat ca un disc vechi. Într-adevăr, acest exercițiu învață mintea gânditoare cum să perceapă.
Modul în care atenția revine asupra corpului, adică fără judecată și cu acceptare, este o parte importantă a conștientizării.
SFAT
Înainte să începi meditația în șezut, poate fi util să iei la cunoștință următoarele:
De multe ori simțim că trebuie să fie totul perfect, rămânând concentrați pe respirație cât mai mult timp, fără a fi distrași de gânduri, „curățând mintea” și așa mai departe. Scopul meditației nu este să fie totul perfect. De fapt, atunci când avem obiective de acest gen, conștientizarea tinde să se concentreze pe monitorizarea progresului în atingerea obiectivelor. Acest lucru duce adesea la tensiune, frustrare și o mentalitate orientată spre obiective, mai ales atunci când încercările de a atinge aceste obiective ne dezamăgește. Exercițiul nu poate fi făcut într-un mod „bun” sau „rău”. Când mintea este distrasă, este bine. Este o parte și o provocare a exercițiului. De îndată ce îți dai seama că nu ești prezent în exercițiu, ești de fapt deja prezent. Realizarea doar că nu ești prezent este succes, iar absența prezenței face posibilă succesul.
Atunci când sunt prezente experiențe fizice neplăcute, le poți implica în exercițiu. Acestea includ, de exemplu, zgomote nedorite sau deranjante din mediu, durere în corp și emoții negative. În loc să ne luptăm mental aceste tulburări („Nu este bine, ar trebui să dispară”), poți învăța să le observi și să realizezi diferența dintre experiența în sine și gândurile create de experiență. Poți vedea că reflecțiile asupra experiențelor noastre contribuie adesea la suferință. Când învățăm să observăm experiențe dificile și dezvoltăm capacitatea de a fi prezenți (durere, anxietate), capacitatea noastră de a tolera și de a face față acestora crește dramatic.