EUGENIA HAZAZUP
Terapeut energetic, Aromaterapeut & Coach
Vindecare și Reconectare în 7 pași
Reconecteaza-te cu copilul tau interior |
« Dacă nu te poți apropia de alți oameni, acest lucru se datorează faptului că nu știi să te apropii de propriul tău copil interior. Copilul din tine este speriat și suferă. Fii alături de el. » |

Dacă dorim să ne transformăm în bine, unul din cele mai puternice lucruri pe care trebuie să le facem este vindecarea copilului interior de care am uitat. Mult prea mulți oameni își ignoră acest copil interior.
Încă din fragedă copilărie, în urma interacțiunilor pe care le-am avut cu părinții noștri și a felului în care am fost crescuți, începem să ne formăm o viziune despre noi înșine, despre ceilalți și despre lume. Atunci, când nevoile noastre nu sunt satisfăcute, când suntem tratați cu indiferență, respinși, neglijați, abuzați sau ne simțim abandonați, suntem nevoiți să ne creăm mecanisme de apărare foarte complexe care sunt, de fapt, niște programe mentale care ne protejează de o realitate prea dură și care ne mențin blocați la acea vârstă, menținând partea adultă în stare inactivă. Ajungem să ne formăm o imagine negativă atât despre noi cât și despre lume; ne vom devaloriza, ne va lipsi încrederea în sine, vom fi temători, poate ne vom considera nedemni de a fi iubiți, poate vom evita apropierea de ceilalți din teama de a nu fi răniți sau ne vom agăța cu îndârjire de alții pentru că ne este teamă de abandon sau de singurătate.
Ajunși adulți, vom căuta familiaritatea în relațiile noastre și vom reitera tiparele de comportament pe care le-am învățat încă din copilărie. De multe ori vom reacționa după aceste pattern-uri automate și inconștiente, reproducând acele comportamente pe care le manifestam în propria copilărie, împreună cu sentimentele şi trăirile corelate. De multe ori vom răspunde din poziția unui copil rănit, iar noi, ca adulți, nu ne dorim asta. Noi, ca adulți, ne dorim să fim stăpâni pe noi înșine, să nu mai permitem emoțiilor să ne copleșească, să fim capabili să luăm atitudine în fața celor care nu ne respectă, să ne putem controla atitudinea și reacțiile. Fiecare dintre noi are anumite răni emoționale din copilărie care se activează automat atunci când întâlnim persoane care ne frustrează așa cum au făcut-o părinții noștri atunci. Când experiența dureroasă iese la suprafață, îi învinovățim pe ceilalți că ne rănesc, când, de fapt, ei doar apasă cu sau fără intenție pe niște butoane care declanșează aceleași emoții și reacții. Cel care se simte rănit este copilul interior nevindecat.

Cu toții avem un copil interior, dar și un părinte interior. De cele mai multe ori, părintele interior își critică și își mustră copilul interior, și asta fără încetare. Dacă îți vei asculta cu atenție dialogul interior, vei auzi cu claritate aceste mustrări. Tu vei auzi vocea părintelui care îl ceartă pe copilul din tine, spunând de tot ce greșește si faptul că nu este suficient de bun. Acesta este începutul oricărui conflict interior : noi învățăm să ne criticăm singuri, la fel cum au făcut la vremea lor părinții noștri cu noi : « Ești un prost. Nu e suficient de bun. Nu faci nimic ca lumea. Iar ai greșit ! » Aceste critici interioare devin astfel o obișnuință mentală pentru noi. Atunci când devenim adulți, noi ajungem să ignorăm în totalitate copilul din noi, sau il criticăm în permanență, la fel cum ne-au criticat părinții pe noi în copilărie.Repetăm apoi acest
parc mental la infinit.

Fă o pauză chiar acum și spune-i copilului tău interior : « Mie îmi pasă de tine. Te iubesc. Te iubesc cu adevărat.
Chiar dacă ai învățat să lucrezi cu tine însuți, poate că până acum te-ai adresat doar adultului din tine. A sosit timpul să îi vorbește inclusiv copilului interior. Imaginează-ți că îl iei pe acesta de mână și plimba-te timp de câteva zile cu el, oriunde te-ai duce.
Te asigur că vei trăi una dintre cele mai frumoase experiențe din viața ta.
O altă sugestie pe care ți-o fac este să cauți o fotografie a ta de pe vremea când erai copil. Privește-o apoi cu atenție. Este copilul din fotografie cu adevărat fericit ? Este el nefericit indiferent ? Indiferent cum pare el, încearcă să iei legătura copilul din fotografie. Dacă acesta pare speriat, întreabă-l ce anume îl sperie și ce poți face pentru ca el să se simtă mai bine. Caută mai multe fotografii cu tine însuți, din perioadele în care erai mai tânăr, și adresează-te tuturor acestor ipostaze ale tale.
Tehnica de lucru cu oglinda este foarte utilă în această privință. Dacă ai avut în copilărie o poreclă nostimă, poți să o folosești și acum.
Dacă ești mai sensibil, îți sugerez să ții la îndemână o cutie cu șervețele. Ar fi bine de asemenea să stai așezat pe un scaun, căci dacă vei sta în picioare este posibil să îți vină să o iei la fugă. Aseaza-te așadar pe scaun în fața oglinzii și începe să discuți cu copilul tău interior.

Exercitii
Iti las mai jos doua tipuri de scrisori pe care le poti scrie dar si citi copilului tau interior .Insă important este să scrii ceea ce simți tu în acel moment, să îți lași mintea liberă, să nu te cenzurezi în niciun fel pentru a permite chiar și acelor aspecte care se ascund în inconștient să iasă la lumină.
„Dragul meu copil,
Îți scriu această scrisoare pentru că vreau să te asigur că te iubesc și te voi iubi necondiționat atât timp cât vei face parte din mine, atât timp cât voi trăi. Te văd, te simt și te accept pe tine, cel speriat, pe tine, cel abandonat, pe tine, cel rănit. Îmi pare rău că ți-a fost greu și te-a durut. Îmi pare rău pentru toate clipele în care te-ai simțit trădat, neînțeles, neiubit, ignorat, minimalizat. Îmi pare rău pentru teama pe care ai simțit-o atunci când oamenii mari nu au știut să fie cu adevărat mari. Îmi pare rău pentru că te-ai simțit în nesiguranță, singur și trist. Îmi pare rău că te-ai învinovățit atunci când nu era nici pe departe vina ta. Îmi pare rău de toate rănile tale.
Astăzi sunt aici să îți spun că te iubesc, te respect, te ascult, am încredere în tine și în vocea ta, îți onorez lumea interioară și te îmbrățișez cu toată ființa mea de acum. Ești cea mai minunată creație a Universului și luminezi cu sufletul tău calea adultului de azi. Ești puterea care nu se îndoiește de sine, ești creativitatea ce se naște din iubire, ești forța de ieri ce îmbogățește astăzi mintea plină de îndoială a celui care nu crede.
Ai fost tot timpul perfect așa cum erai, suficient de bun, suficient de frumos, suficient de „cuminte”, suficient de... indiferent ce ți-ar fi spus cei din jurul tău. Nu îți cer să ierți pe nimeni dacă tu nu simți să faci asta, însă m-aș bucura dacă ai înțelege că nu a fost nicicând vina ta. Ei au făcut ce au știut mai bine, atât cât au putut ei. Acum nu mai ești singur și nu mai trebuie să accepți nimic de la nimeni, nimic din ce nu-ți mai dorești, nimic ce te-ar răni sau te-ar umili. Vezi? Nu ești singur, poți să ai încredere că nu mai trebuie să pleci capul și să suferi în tăcere. Poți să te ridici, să te ridici și să-ți întinzi aripile! Acum poți să faci ce ți-ai dorit dintotdeauna, acum poți să ai ce ai visat mereu. Acum mă ai pe mine iar eu te voi ajuta necondiționat.
Nu e vina ta pentru nimic. Acum, poți avea încredere în mine. Nimeni nu mai are cum să te abandoneze, nimeni nu mai are cum să-ți facă rău. Vei găsi în mine tot timpul sprijin, acceptare și protecție. Îmi ești suflul vital ce dă culoare existenței mele, îmi ești cel care mă face să-mi doresc să mă joc, să mă bucur, să râd, să alerg, să pictez, să dansez. Ești speranță, încredere, sinceritate, bucurie de a trăi. Și pentru toate astea îți mulțumesc. Ești de neprețuit în viața mea deoarece cu ajutorul tău am devenit cel de acum.
În ciuda anilor care au trecut, atunci când poate am uitat de tine sau nu te-am putut privi în ochi pentru că îmi era mult prea teamă de suferința ce se ascunde în spatele pleopelor adormite, vreau să știi că nu am uitat de tine niciodată. Îmi pare rău dacă și eu, la rândul meu, te-am ignorat din teama de a nu mă confrunta cu propriile dureri. Însă înțeleg acum că tu nu ai avut nicio vină și că nu aș avea de ce să te mai ignor. Știu că îți dorești să te poți încrede în mine, să ai confirmarea faptului că, indiferent ce ai face, eu te voi iubi, te voi onora și te voi accepta în continuare.
În ochii tăi inocenți de copil, în ochii tăi speriați de copil, în ochii tăi înlăcrimați de copil, îmi oglindesc fricile de acum, frici ce acum le pot înfrunta. Pentru că, vezi tu, iubitul meu copil, acum nu mai am de că mă mai tem, acum înțeleg că fricile tale, fricile mele, pot fi înfruntate odată ce te asigur că nu este nimic în neregulă să simți frica. Deoarece frica este o reacție normală pentru copilul ce se simțea singur pe lume, fără ajutor, abuzat, rănit. Însă copilul acela nu mai este singur acum. Și nu va mai fi singur niciodată. Acum mă ai pe mine, cel care te iubește așa cum poate nimeni nu ți-a arătat. Voi fi mereu ocrotitorul tău.
Iartă-mă dacă te-am respins, iartă-mă dacă am fugit de tine. Acum ne-am reunit și îi mulțumesc Universului pentru asta. Acum poți să te eliberezi de asupritorii tăi, de vocile care îți spuneau că nu ești suficient de bun așa cum ești, de teama de a nu greși, de teama de a fi pedepsit, de toate gândurile ce te țin captiv într-o închisoare a neputinței. Nu mai ai de ce să te simți vinovat, mic, speriat. Sunt cu tine și te voi iubi mereu. ”
Iti recomand sa citesti aceste randuri dimineata si apoi sa stai pur si simplu in liniste, conecteaza-te cu copilul din tine, joaca-te, pune-i intrebari, vezi cum se simte ?
Draga Copil interior,
Buna dimineata! Eu, in calitate de parinte interior, vreau sa petrec urmatoarele 30 minute cu tine, pentru a te cunoaste mai bine. Este foarte important pentru mine sa aflu mai multe despre tine. As vrea ca tu, Copilul meu interior, si eu, Parintele meu interior, sa ne intelegem unul pe altul si sa comunicam deschis, pentru a fi amandoi mai fericiti. Iti voi pune intrebari despre lucruri pe care tu le stii si le experiementezi, astfel incat sa pot afla mai multe despre personalitatea ta, sentimentele tale si parerile tale. Te rog sa raspunzi la aceste intrebari cat de simplu sau de complex vrei tu. Scopul meu pentru urmatoarea jumatate de ora este sa te ascult cat de bine pot, fara sa judec sau sa critic ceea ce imi vei spune. Chiar vreau sa te cunosc pe tine si parerile tale.
As vrea sa stii ca, oricat m-as stradui sa nu te judec sau sa te critic, stiu ca probabil voi face si greseli. Din moment ce stiu asta dinainte, imi cer scuze inca de pe acum. De indata ce voi realiza ca nu te ascult obiectiv, imi voi cere scuze din nou si voi incerca sa te ascult cat de bine voi putea.
Iti multumesc pentru cooperare,
Cel care vrea sa te cunoasca cel mai bine,
Parintele tau interior
La incheierea sedintei
Draga copil interior,
Au trecut déjà 30 minute de cand vorbim. Mi-a placut foarte mult si ma simt recunoscator ca am putut petrece ceva timp impreuna. Vom repeta experienta maine si ne vom distra si mai mult.
Multumesc din nou,
Parintele tau interior
Exercitii de linistire
Exercitiile de mindfulness (sau de cultivare a starii de prezenta constienta) se numara printre cel mai bine sustinute stiintific tehnici de imblanzire a furtunilor emotionale si a momentelor de suferinta psihica sau fizica.
Cel mai simplu exercitiu de acest fel este respiratia abdominala – o forma a respiratiei in care procesul se desfasoara in trei timpi: inspiram, numarand pana la patru; ne asiguram ca aerul ramane in abdomen timp de patru secunde si apoi expiram in acelasi interval.
Printre variantele mai complexe ale acestor tehnici se numara: meditatia de dimineata, exercitiile de recunostinta inainte de culcare, tehnica fotografiilor din copilarie, prin care ne desensibilizam psihologic fata de traumele din trecut si deja obisnuitele sedinte de psihoterapie.
Joaca-te cu copilul interior si desenați aceasta Mandala. Da-ti voie sa fii copil. Colorează așa cum simți tu.
Am sa revin cu detalii despre puterea acestor minunate Mandale.
© 2019, EugeniaHazazup.com . All rights reserved.
Made with by Seo24.ro