Ce faci? Cum ești? Ce ai reușit să faci până acum și care este provocarea ta cea mai mare?
Iată-ne si la ultimul pas: Copilul nostru interior
« Dacă nu te poți apropia de alți oameni, acest lucru se datorează faptului că nu știi să te apropii de propriul tău copil interior. Copilul din tine este speriat și suferă. Fii alături de el. »
Dacă dorim să ne transformăm în bine, unul din cele mai puternice lucruri pe care trebuie să le facem este vindecarea copilului interior de care am uitat. Mult prea mulți oameni își ignoră acest copil interior.
Încă din frageda copilărie, în urma interacțiunilor pe care le-am avut cu părinții noștri și a felului în care am fost crescuți, începem să ne formăm o viziune despre noi înșine, despre ceilalți și despre lume.
Atunci, când nevoile noastre nu sunt satisfăcute, când suntem tratați cu indiferență, respinși, neglijați, abuzați sau ne simțim abandonați, suntem nevoiți să ne creăm mecanisme de apărare foarte complexe care sunt, de fapt, niște programe mentale care ne protejează de o realitate prea dură și care ne mențin blocați la acea vârstă, menținând partea adultă în stare inactivă.
Ajungem să ne formăm o imagine negativă atât despre noi cât și despre lume; ne vom devaloriza, ne va lipsi încrederea în sine, vom fi temători, poate ne vom considera nedemni de a fi iubiți, poate vom evita apropierea de ceilalți din teama de a nu fi răniți sau ne vom agăța cu îndârjire de alții pentru că ne este teamă de abandon sau de singurătate.
Ajunși adulți, vom căuta familiaritatea în relațiile noastre și vom reitera tiparele de comportament pe care le-am învățat încă din copilărie.
De multe ori vom reacționa după aceste pattern-uri automate și inconștiente, reproducând acele comportamente pe care le manifestam în propria copilărie, împreună cu sentimentele și trăirile corelate. De multe ori vom răspunde din poziția unui copil rănit, iar noi, ca adulți, nu ne dorim asta.
Noi, ca adulți, ne dorim să fim stăpâni pe noi înșine, să nu mai permitem emoțiilor să ne copleșească, să fim capabili să luăm atitudine în fața celor care nu ne respectă, să ne putem controla atitudinea și reacțiile. Fiecare dintre noi are anumite răni emoționale din copilărie care se activează automat atunci când întâlnim persoane care ne frustrează așa cum au făcut-o părinții noștri atunci. Când experiența dureroasă iese la suprafață, îi învinovățim pe ceilalți că ne rănesc, când, de fapt, ei doar apasă cu sau fără intenție pe niște butoane care declanșează aceleași emoții și reacții. Cel care se simte rănit este copilul interior nevindecat.
Îți las mai jos un tip de scrisoare pe care le poți scrie dar și citii copilului tău interior. Însă important este să scrii ceea ce simți tu în acel moment, să îți lași mintea liberă, să nu te cenzurezi în niciun fel pentru a permite chiar și acelor aspecte care se ascund în inconștient să iasă la lumină.
„Dragul meu copil,
Îți scriu această scrisoare pentru că vreau să te asigur că te iubesc și te voi iubi necondiționat atât timp cât vei face parte din mine, atât timp cât voi trăi. Te văd, te simt și te accept pe tine, cel speriat, pe tine, cel abandonat, pe tine, cel rănit. Îmi pare rău că ți-a fost greu și te-a durut. Îmi pare rău pentru toate clipele în care te-ai simțit trădat, neînțeles, neiubit, ignorat, minimalizat. Îmi pare rău pentru teama pe care ai simțit-o atunci când oamenii mari nu au știut să fie cu adevărat mari. Îmi pare rău pentru că te-ai simțit în nesiguranță, singur și trist. Îmi pare rău că te-ai învinovățit atunci când nu era nici pe departe vina ta. Îmi pare rău de toate rănile tale.
Astăzi sunt aici să îți spun că te iubesc, te respect, te ascult, am încredere în tine și în vocea ta, îți onorez lumea interioară și te îmbrățișez cu toată ființa mea de acum. Ești cea mai minunată creație a Universului și luminezi cu sufletul tău calea adultului de azi. Ești puterea care nu se îndoiește de sine, ești creativitatea ce se naște din iubire, ești forța de ieri ce îmbogățește astăzi mintea plină de îndoială a celui care nu crede.
Ai fost tot timpul perfect așa cum erai, suficient de bun, suficient de frumos, suficient de „cuminte”, suficient de… indiferent ce ți-ar fi spus cei din jurul tău. Nu îți cer să ierți pe nimeni dacă tu nu simți să faci asta, însă m-aș bucura dacă ai înțelege că nu a fost nicicând vina ta. Ei au făcut ce au știut mai bine, atât cât au putut ei. Acum nu mai ești singur și nu mai trebuie să accepți nimic de la nimeni, nimic din ce nu-ți mai dorești, nimic ce te-ar răni sau te-ar umili. Vezi? Nu ești singur, poți să ai încredere că nu mai trebuie să pleci capul și să suferi în tăcere. Poți să te ridici și să-ți întinzi aripile! Acum poți să faci ce ți-ai dorit dintotdeauna, acum poți să ai ce ai visat mereu. Acum mă ai pe mine iar eu te voi ajuta necondiționat.
Nu e vina ta pentru nimic. Acum, poți avea încredere în mine. Nimeni nu mai are cum să te abandoneze, nimeni nu mai are cum să-ți facă rău. Vei găsi în mine tot timpul sprijin, acceptare și protecție. Îmi ești suflul vital ce dă culoare existenței mele, îmi ești cel care mă face să-mi doresc să mă joc, să mă bucur, să râd, să alerg, să pictez, să dansez. Ești speranța, încredere, sinceritate, bucurie de a trăi. Și pentru toate astea îți mulțumesc. Ești de neprețuit în viața mea deoarece cu ajutorul tău am devenit cel de acum.
În ciuda anilor care au trecut, atunci când poate am uitat de tine sau nu te-am putut privi în ochi pentru că îmi era mult prea teamă de suferința ce se ascunde în spatele pleoapelor adormite, vreau să știi că nu am uitat de tine niciodată. Îmi pare rău dacă și eu, la rândul meu, te-am ignorat din teama de a nu mă confrunta cu propriile dureri. Însă înțeleg acum că tu nu ai avut nicio vină și că nu aș avea de ce să te mai ignor. Știu că îți dorești să te poți încrede în mine, să ai confirmarea faptului că, indiferent ce ai face, eu te voi iubi, te voi onora și te voi accepta în continuare.
În ochii tăi inocenți de copil, în ochii tăi speriați de copil, în ochii tăi înlăcrimați de copil, îmi oglindesc fricile de acum, frici ce acum le pot înfrunta. Pentru că, vezi tu, iubitul meu copil, acum nu mai am de că mă mai tem, acum înțeleg că fricile tale, fricile mele, pot fi înfruntate odată ce te asigur că nu este nimic în neregulă să simți frica. Deoarece frica este o reacție normală pentru copilul ce se simțea singur pe lume, fără ajutor, abuzat, rănit. Însă copilul acela nu mai este singur acum. Și nu va mai fi singur niciodată. Acum mă ai pe mine, cel care te iubește așa cum poate nimeni nu ți-a arătat. Voi fi mereu ocrotitorul tău.
Iartă-mă dacă te-am respins, iartă-mă dacă am fugit de tine. Acum ne-am reunit și îi mulțumesc Universului pentru asta. Acum poți să te eliberezi de asupritorii tăi, de vocile care îți spuneau că nu ești suficient de bun așa cum ești, de teama de a nu greși, de teama de a fi pedepsit, de toate gândurile ce te țin captiv într-o închisoare a neputinței. Nu mai ai de ce să te simți vinovat, mic, speriat. Sunt cu tine și te voi iubi mereu. ”
- Colorează Floarea Vieții. Dă-i intenția să te reconecteze cu copilul tău interior. Coloreaz-o ca un copil ce ești. Nu ține cont de nici o regulă. Fii copil.
Dacă vei lua hotărârea să aprofundezi această terapie prin desenarea Florii Vieții și a simbolurilor pe care le descoperim în ea, ai să descoperi o unealtă de care te vei folosi în orice situație. Am să revin cu mai multe detalii.
Mâine continuăm cu acest subiect și cu un alt exemplu de scrisoare.
PS: O metodă absolut puternică de conectare cu copilul interior este Floarea Vieții, mai ales dacă o creezi tu de la zero…. revin cu detalii despre cum poți face asta 💗
….. era să uit de surpiză… pentru moment ține minte acest cod FLOAREAVIETII120
Ascultă gratuit Meditația ”Iubește-te pe tine” AICI