Ce presupuneri faci?
Îți aduci aminte momentul acela în care ai presupus ceva anume despre o persoana, un lucru sau o situație și apoi nu a fost așa? Ți-ai dat seama că te-ai înșelat ?
Mie mi s-a întâmplat. Am făcut multe presupuneri care după aceea mi-am dat seama că au fost…. doar presupuneri. Cred ca facem presupuneri zilnic, uneori chiar de mai multe ori pe zi.
Presupunerea apare și atunci când crezi că dezvoltarea personală vine de la sine, ca și creșterea, în perioada copilăriei. În realitate, lucrul 
acesta nu se întâmplă, dacă nu îl faci intenționat, inclusiv după terminarea școli.
Cu toate că sunt o persoana căreia nu-i plac presupunerile, tot mă surprind uneori că mai cad în această capcană și fac presupuneri, după care aflu că m-am înșelat. Dar eu cred că putem face și presupuneri bune, constructive.
De exemplu: am avut dintotdeauna « presupunerea » că este nevoie să înveți ceva nou în permanență, să crești, să te dezvolți, să citești, să te perfecționezi mereu în domeniul în care activezi, altfel rămâi în urmă. Pentru mine, aș putea spune că asta este și una dintre cele mai puternice valori ale mele « creșterea continua ». Iar asta, este o convingere și o presupunere destul de bună….zic….. Pentru că DA, așa cum am spus avem convingeri distructive, dar și convingeri care ne ajută.
Tu ce părere ai?
Așa cum și John ne spune « un om care se oprește din a învăța, din a se dezvolta, moare » exact așa mă simțeam eu și mă simt, de când mă știu, era cumva asta implementată în mine.
« Vine un moment când trebuie sa încetezi să mai aștepți să fii individul care vrei să fii și chiar să începi să fii acel individ »
Problema este că nu ne perfecționăm de la sine. Ci trebuie să avem această intenție.
Nimeni nu se perfecționează dintr-o întâmplare. Dezvoltarea personală și spirituală nu apare de la sine. Și imediat ce ai ce ai încheiat acea perioadă din viața ta în care școala era obligatorie, să devină obligatoriu și intenționat, procesul de dezvoltare, fiindcă nimeni altcineva nu o va face pentru tine.
« Vântul nu îi favorizează pe cei care nu au un port de destinație. » Daca vrei ca viața ta să se îmbunătățească, trebuie să te dezvolți.
Trebuie să faci din acest proces o țintă tangibilă.
Recunosc că, stând așa și evaluându-mi trecutul, în perioadele din viața mea în care am avut stabilite scopuri, le-am atins cu siguranța. Viața m-a dus acolo unde eu îmi doream. Dar în perioada în care nu am avut scopuri, nu am avut obiective, pentru că da, a fost o perioada de acest gen, în care am presupus « ca viața gata, a aflat ce doresc eu și mă va duce acolo » viața m-a dus, dar nu m-a dus chiar unde eu îmi doream. Poate că și ea la rândul ei, a presupus că eu îmi doresc să ajung acolo, uitându-se la acțiunile, gândurile și credințele mele, dar a presupus greșit (bine, sa recunoaștem că nu este vina ei, a fost doar a mea, dacă îi ceream concret, ea știa, așa, a presupus).
Tu cum stai cu presupunerile?
Ce obișnuiești să presupui?
Te ajută, sau te ține pe loc această presupunere?